Câteodată amintirile bat la poarta sufletului cerând umil un strop de atenţie, de apă vie. Nu-ţi feri privirea! Îmbrăţişează-le ca pe nişte vechi prieteni de care soarta te-a despărţit. Împărţiţi iar o cană de cafea pe fundalul timpurilor apuse şi ştergeţi-vă vremea de pe chip. Opriţi timpul şi priviţi curcubeul trecutului, acea minunată pictură a simţirii pe fondul unor lacrimi cristaline. Lăsaţi aerul mătăsos să vă poarte în lumea halucinantă a fericirii ce-a fost şi nu va mai fi niciodată la fel.
Dansaţi cu bucuria şi primiţi culoarea recunoştinţei unor amintiri pe care le-aţi şters de praf şi le-aţi expus asemenea unor trofee... Trofeele unei vieţi frumoase!
Cand gasesti un lucru important in viata nu inseamna ca trebuie sa renunti la toate celelalte..
Retro is back la Deichmann
Acum 3 ore
1 comentarii:
Ciudat..cantecul asta,si felul in care scrii....imi aduci aminte de bunicii mei(Dumnezeu sa-i ierte)...cei mai buni bunici...foarte tare!:x
Trimiteți un comentariu