Azi am ieşit la plimbare
dincolo de mine şi de nori;
Am trecut hotarul infinit
al fiinţei mele...şi
te-am regăsit...
Firavă, tremurând în destin
agăţată de viaţă
doar cu un fir pribeag;
Lovită de vânt,pierdută
pe un străin meleag...
pe după unduiri eterne...
pe aripi de vis efemer...
Te-am strigat să revii,
fără tine, fiinţa mea
nu poate fi un întreg...
fără tine , sufletul meu
rămâne olog
pierdut în abis!
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu