vineri, 21 noiembrie 2008

DOR SI ...DOARE

Mi-e dor de ochii aceia care Profunzi si sinceri imi pareauMi-e dor de ochii aceia careOceane albastre innecau.Mi-e dor de vocea aceea careAtat de calda imi vorbeaMi-e dor de vocea aceea careIntelepciune imi vindea.Mi-e dor de mana aceea careCu eleganta m-atingeaMi-e dor de mana aceea carePrieteneste sprijinea.Mi-e dor de vorbele aceleaCe gandurile-mi ajutauMi-e dor de vorbele aceleaCe sufletul mi-l rasfatau.Mi-e dor de gura aceea careZambind, odaia luminaMi-e dor de chipu’-acela careNaivitate-mi inspiraMi-e dor de chipu’-acela careIncrederea nu o trada.Mi-e dor de fiinta aceea carePana mai ieri nu existaMi-e dor de fiinta aceea careTrecut sa fie nu as vrea.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Si daca si persoanei respective viata nu i se mai pare la fel? Si daca si ei ii este dor...?

nicol spunea...

Atunci nimic nu e pierdut!Cel mai greu e isa sa marturisim ca asta simtim...multumesc pt comentariu...anonim