duminică, 24 ianuarie 2010

Pierduta in visare


Ma arunc purtata de moment printre pernele moi ale camerei mele si ma las dusa de ganduri efemere.Mainile cad usor pe langa corp, iar picioarele le simt cum atarna grele.Imi ridic fruntea, zaresc soarele care trece prin fereastra si-mi atinge cu razele dincolo de piele, de organe, de materie...imi atinge sufletul! Primul respiro ma duce departe.Aerul imi strapunge creierul, iar mintea mea e incarcata de iubire.
Relaxare!
Pe ritmurile vibrante conversez cu instrumentele si-mi plimb sufletul printr-o intreaga gama de sentimente si emotii.Toate gandurile ratacesc aiurea, iar sufletul colinda si el prin lumea larga.Am gasit clipa de liniste in care pot sa opresc timpul in loc, in care uratul se transforma in frumos, in care pot sa ma bucur in tihna de tot ceea ce-mi mangaie si alina sufletul.
Inchid ochii si traiesc intens TOT. Am in fata ecranului meu mental o cutie imensa de metal in care imi inchid toate grijile, problemele, imposibilitatile. O fac sa dispara!
E liniste si gol.
Acum pot sa-mi construiesc o piramida de simtaminte.Imi simt ochii cum se contopesc cu starea mea, imi simt gatul cum se lasa usor pe perna iar picioarele imi amortesc usor.Bataile inimii se incetinesc de parca s-au pierdut si ele in senzatie.
Intreg corpul este traversat de o energie calda care ma face sa vibrez.Vreau sa pastrez momentul cat mai mult. Ma simt o pasare libera, neincatusata de propriile ganduri.Pot sa ma inalt, sa zbor!Acum sentimentele le las sa ma loveasca violent. E violenta care ma face sa lacrimez de fericire. E un mers pe sarma in care eu detin echilibrul. E o fericire deplina pe care vrei sa o impartasesti, care te poarta intr-o lume euforica si care te face sa razi in launtrul tau ca un nebun care se joaca in inocena lui cu un copil.
E momentul culminant pe care nu-l vrei sa-l analizezi..ci doar vrei sa il tii strans in tine fara sa-i dai drumul, e clipa in care ai umple de iubire orice persoana pe care o intalnesti, e clipa in care ai raspandi in lume senzatia asta.Si e doar una in tine!
Si iese din tine prin fiecare por pe care il detii si te face sa te inalti si mai mult si mai mult.Iti traiesti paroxismul!
Si strangi din ochi, si inspiri adanc fiecare senzatie, si desenezi pe fata ta un zambet plin de fericire si corpul iti e cuprins din nou de energia calda si de fiorii de iubire care iti invadeaza mainile, picioarele, trunchiul, fata, capul, cea mai mica parte a corpului...
Acum se aseaza pe ploapa mea un gand frumos ca un vis, un tarm, o apa.
Si repeti si repeti si plangi de fericire si nu vrei sa te trezesti!


DA!!Asta sunt eu...asta traiesc eu!


DAR TU?!...TU ai simtit?

1 comentarii:

Bogdan Oancea spunea...

similar pot spune ca am simtit ceva aparte acum cateva zile, cand butonam intamplator telecomanda pe TV si ajungand pe un post cu manele, pe care eu le cam reject din preferintele mele muzicale, dau peste un interpret manelist pe nume NARCIS care adapta in romaneste o piesa clasica italiana : VIVO PER LEI. Armonia simpla pe care reusea sa o transpuna prin vocea lui cu infleziuni de manelist, dar si starea mea de reverie vis-a-vis de "ea" au facut sa ma pocneasca un jet de lacrimi de emotie, niste lacrimi atat de dense si de "groase" cum n-am mai plans in viata mea... ascultam un manelist, pe un fel de kitch reusit, si nu ma puteam opri din plans... am si scris imediat o explicatie mai pretentioasa pe blog in Chimia unei Lacrimi! Nu am crezut niciodata ca un manelist ma poate face sa ma simt asa... si totusi si ei sunt tot oameni cu un suflet la fel ca si mine si nu ar trebui sa ma mire asta ! A fost ceva intens, ceva care m-a cam bulversat chiar si in urmatoarele zile pastrandu-si acelasi efect... straniu, dar intens... iar de curiozitate iti trimit linkul cu piesa cu pricina si astept o parere dupa ce o asculti ! cu mult drag, B.

http://www.youtube.com/watch?v=W3bQsPOrZ8g