Clepsidra...gandurilor

Aşa cum se scurge nisipul din clepsidră, aşa se scurg şi gîndurile noastre.
Dar, totuşi, cu trecerea timpului, gîndurile noastre sunt altele, deşi în clepsidră nisipul rămîne acelaşi dar se scurge în timp diferit. Gîndurile mele, şi cred că a tuturor oamenilor, sunt în permanenţă variate, zboară cît mai departe spre viitor precum păsările cerului zboară în înalţimi. Dar nu numai atît, ele sunt pline de speranţe,de speranţe frumoase.
Gîndurile noastre sunt de multe ori vise, vise cu care poate trăim toată viaţa, în speranţa concretizării, a realizărilor.
De foarte multe ori gîndurile noastre sunt ca dus-întors,precum clepsidra, care după un timp o răsturnăm. Uneori simt că timpul se scurge printre degete precum nisipul din clepsidră.
Un firicel de nisip este un gînd al meu; într-o clepsidră sunt mii şi mii de gînduri. Aş vrea ca orificiul clepsidrei să fie cît mai îngust astfel incît timpul să se scurgă cît mai lent şi pe parcursul vieţii să poţi să faci mult mai multe lucruri frumoase şi deosebite şi să ţi se îndeplinească toate dorinţele şi visele.
Gîndurile noastre sunt uneori, greu de inţeles, greu de pătruns şi poate cel mai greu de transmis. Numai marile talente, care sunt poeţii şi scriitorii reuşesc de cele mai multe ori să-şi transmită în scris gîndurile pe care poate toţi le avem dar nu le putem comunica aşa de frumos.