duminică, 10 ianuarie 2010

Cantec pentru prieteni

Azi, am simtit pentru a 3 oara ca prietenia care m-a legat de ani de unele fiinte s-a sfarsit. Poate era sfarsita dar nu am vrut sa accept. Acum sunt convinsa. Da...nu ne mai leaga decat amintirile unor clipe. Nimic altceva. Nu mai avem interse, activitati comune...si nu e vina nimanui. Era inevitabil oarecum. Si pentru toate momentele si anii petrecuti alaturi mai pot spune doar atat :

Vă las toate ce-au fost bune,
dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune,

Nu mai are niciun rost.
Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.

R: Dar vă las şi bucuria
si tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las drumul către lună
Şi copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună

pentru viaţă până ieri.
Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopţile amare
Şi lumina mea dintâi.

R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las gândul de pe urmă,
să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea,
Vă las tot ce am fost eu.

Vă las sufletul în palme,
Azvârliţi-l printre fragi
Şi iertaţi-mi voi povara,
Toţi cei care mi-aţi fost dragi.

R: Căci vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

0 comentarii: