duminică, 8 februarie 2009

Ranile mele...


Cateodata vreau sa ascult muzica,
Cateodata vreau sa plang fara sa ma vada nimeni,
fara sa-mi fac simtite altora lacrimile.
Cateodata ,imi vine sa tip pur simplu,
fara vreun motiv anume.
Dar de cele mai multe ori scriu,scriu
ranile mele.

Cateodata imi simt fata scaldata de o ploaie infernala,
cateodata simt vantul cum imi rasfira parul,
cum ma cearta,cum ma alinta . . .
si de multe ori simt secundele
ca niste ace in anii mei.

Cateodata rad fara masura,si cateodata
tacerea pune stapanire pe mine fara motiv.
Cateodata cuvintele nu-mi sunt de ajuns,
iar de cele mai multe ori sunt insignifiante.
Cateodata stapanirea de sine ma oglindeste,
iar alteori pasii mei ratacesc in nestire,
fara destinatie,in afara oricarui timp,
cautand ceva ,gasind ceva,neafland ceva:
ranile mele.

1 comentarii:

Elena spunea...

Fa ceea ce simti...si iti vei gasi puterea de a te ridica.
E greu...dar merita sa vedem ce e dincolo de tristete, dincolo de lacrimi.