Nu-mi vorbiti...

Nu-mi vorbiţi de oameni buni
Ştiţi şi voi că nu există
Vorbele-s acum minciuni
Adevărul nu rezistă.

Prea ne-am rătăcit de noi,
Prea-`ncleştaţi ne ţinem dinţii,
Prea ne-ascundem în noroi
Ne-am uitat chiar şi părinţii.

Privind lumea de la spate
N-avem mâini de ajutor,
Ce-a fost ieri, azi nu se poate,
Nu mai e nici dorul dor.

Fraţi, surori, părinţi, copii,
Nu ne mai vedem la faţă,
Toţi am decedat de vii,
Sufletele ni-s de gheaţă.

Am pornit-o din pădure,
Mii de ani, ştiind să luptăm,
Dar destinul vrea să fure;
Spre pădure ne-ndreptăm.

Adevărul nu rezistă,
Vorbele-s acum minciuni
Ştiţi şi voi că nu există
Ce-am numit ieri, „oameni buni”.