Ce sunt oamenii?

Oamenii sunt dimineti... se desprind din boabele de roua, cresc odata cu razele de soare si imagineaza universuri... isi deschid portile sufletului scriind mirari si povestind amintiri. Oamenii sunt amiezi... stau in cumpana pe drumul vietii, intre a fi buni sau rai, importanti sau simpli, fericiti sau singuri. Oamenii sunt inserari... privesc pamantul la sfarsitul zilei, multumesc pentru destin, saruta copiii si parintii si adorm unul langa altul, incalzind cu sufletele partea cealalta a lumii. Oamenii sunt nopti, viseaza rasarituri, deschid portile iubirii si se retrag tacuti in boabele de roua. As vrea ca macar pentru o zi sa ma pot desprinde de aceasta lume, sa pot sa ascult soaptele inimii, sa simt ca norii s-au risipit, acei nori ce acum plutesc deasupra sufletului meu, ce ma sufoca si ma cufunda cu fiecare secunda intr-un ocean de melancolie. As vrea ca macar o ora sa pot sa traiesc ceea ce numesc viata. As vrea ca macar pentru o secunda sa insemn o viata intreaga pentru cineva. As vrea sa invat sa vorbesc prin soaptele inimii, sa simt picatura diminetii alunecandu-mi pe obraz si sa zambesc de dragul celui de langa mine. As vrea sa pot picta cu stele ceea ce simt si sa insir pe portativ note de smarald. As vrea sa adun din intuneric floarea vietii si sa suflu petalele ei in toate sufletele triste de pe pamant.Ne temem de tot si de toate. Ne temem de ploaie, de vant, de vorbe, de gand. Ne sperie visul, s-apoi il visam. Ne temem de lacrimi, s-apoi le varsam. Ne sperie vorba, s-apoi o rostim. Fugim de iubire, s-apoi o dorim. Ne temem de "teama", dar n-o ocolim, ne sperie viata... dar noi o traim. Sunt suflet deschis spre lumea mare... uneori cant, uneori doare... vreau vesnicie sa va pot eu da, dar da-ti si mie un strop din ea.