Sunt fericita pentru ca...Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: case, bani, masini si cate altele. Multumirea sufleteasca a unora rezulta din placerea de a domina, imbogatindu- se in scurt timp si cu efort minim printr-o eventuala sfidare a legii. Acestea reprezinta surse ale fericirii pentru unii.
Cred ca pentru multi oameni nu exista o idee clara a ceea ce este fericirea. Majoritatea o cauta, putini o construiesc. Fericirea nu e ceva la capatul unui drum; este drumul insusi, modul cum il parcurgi. Atat cat avem de trait, sa facem tot posibilul sa traim frumos. Sa ne innobilam propria fiinta, pentru ca nu avem nimic in afara ei.
Cred ca fiecare om are formula sa de fericire, pe care trebuie sa o descopere, descoperindu- se pe sine. Asadar este foarte important dictonul "Cunoaste-te pe tine insuti". Cine reuseste sa-si descopere individualitatea distincta si s-o exprime, acela e un om fericit. Trebuie sa descoperim ceea ce ni se potriveste cu adevarat. Sa realizam un echilibru intre dorintele si posibilitatile noastre. Este foarte important sa fii TU, sa te simti bine cu tine. Pentru asta trebuie sa te cunosti. Ce important este sa nu te plictisesti cand ramai singur cu tine!
Fericirea nu e zgomotoasa; tace si se ascunde. Si nu trebuie strigata pe nume, pentru ca fuge. Dar poate fi descoperita si invatata. Caile spre ea sunt ocolite. Nu trebuie sa te intrebi tot timpul daca esti fericit.
Si daca tot vorbim de retete, sa spunem ca fericirea e un cocteil. Fiecare trebuie sa invete sa si-l faca dupa propriul gust. Sa fim curajosi si sa incercam... sa punem in el sanatatea pentru trup si suflet si grija de a ne-o pastra. Sa constientizam acea tainica fericire a omului sanatos care zareste bolnavi la fereastra sau in gradina unui spital. Sa dormim suficient, pentru a ne putea reface trupul si a ne echilibra sufletul. Sa petrecem cat mai mult timp in aer liber. In natura iti incarci bateriile. Natura este Raiul care activeaza "raiul" din noi. Sa dam sufletului hrana de care are nevoie: o carte, un spectacol de teatru, un film si multa muzica. Danseaza!Si daca te impiedici la tango, continua!
Sa fii sociabil. Relatiile sociale sunt, dupa parerea unor specialisti, cea mai importanta sursa individuala a fericirii. Sa te consideri bogat daca ai prieteni adevarati. Sa te poti bucura de micile placeri ale vietii, sa stii ca fiecare clipa frumoasa poate fi eterna. Sa ne bucuram de atasamentul unui animal, sa telefonam unor prieteni, sa ingrijim florile de pe balcon. Sa ai zambetul pe buze si sa stii sa-l daruiesti mai ales acelora care nu-l au. Sa-ti dai seama ca e un miracol faptul ca Soarele rasare in fiecare zi. Sa ai soare in suflet si un copilas de mana. Sa te intorci la copilarie si sa pastrezi in tine o parte din sufletul copilului care ai fost. Sa-ti iubesti semenii si sa-i ajuti ori de cate ori poti, fara a astepta nimic in schimb. Sa fii bun: cei rai pot avea noroc, numai cei buni pot fi fericiti; El a vrut sa iubim si sa fim iubiti. Si iubirea incepe cu Dumnezeu. Gasesti ca e minunat sa respiri, sa mananci, sa vorbesti si nu stii de ce? Mergi, canti, dansezi si toata lumea e a ta? O bucurie calda, fara margini te patrunde la gandul ca dupa ziua asta vor veni altele?Aceasta este adevarata fericire: un element spiritual ce vine de undeva, de sus.
Fericirea adevarata nu poate s-o aiba decat acela care da fericire. Fericirea de-a putea face pe altul fericit!Fericirea vrea ca toti sa fim fericiti!
Fie ca toate aceste "seminte" de fericire sa incolteasca in fiecare din noi!
marți, 2 decembrie 2008
Fericire
Fericire,
aşează-ţi capul în poala mea,
odihneşte-ţi suflarea ostenită.
Vreau să-ţi fiu hamac
şi aş vrea
Fericire,
să fii fericită !
Fericire,
serveşte o cupă cu vin;
potoleşte-ţi setea de a dărui.
Vreau să-ţi fiu carafă,
ca din plin,
Fericire,
fericită să fii !
Fericire,
primeşte un vis de azur
al florii de Nu mă uita.
Vreau să-ţi fiu grădină
să mă ştiu,
Fericire,
fericirea ta !
aşează-ţi capul în poala mea,
odihneşte-ţi suflarea ostenită.
Vreau să-ţi fiu hamac
şi aş vrea
Fericire,
să fii fericită !
Fericire,
serveşte o cupă cu vin;
potoleşte-ţi setea de a dărui.
Vreau să-ţi fiu carafă,
ca din plin,
Fericire,
fericită să fii !
Fericire,
primeşte un vis de azur
al florii de Nu mă uita.
Vreau să-ţi fiu grădină
să mă ştiu,
Fericire,
fericirea ta !
Un copil cu infatisare de adult, si un adult cu suflet de copil...
Cred ca in sufletul oricarui adult exista un copil care plange ca nu isi poate exprima fata de cei din jur comportamentul dinauntrul lui,iar felul cum se poarta si cum arata ii face sa fie adulti, dar asta nu inseamna ca este o mare diferenta intre un adult si un copil, decat ca un adult a trecut prin mai multe si din cauza asta stie mai multe.
Cuvantul adult ii face pe unii sa se simta prost pentru ca ei cred ca notiunea acestui cuvant inseamna imbatranire, nestiind ca de fapt intelesul este de intelepciune, dar toti suntem oameni indiferent de varsta si de cele mai multe ori un adult doreste sa fie un copil din nou, iar un copil sa devina un adult si asta pentru ca un copil nu este luat in serios de adulti, iar adultii au prea multe griji si probleme.
Pe mine toti ma considera un adult si ma trateaza in acest fel, arat ca un adult in devenire, ma comport ca un adult, dar in sufletul meu sunt totusi un copil.Si copilul din noi nu moare indiferent de varsta, dar ceea ce nu inteleg eu este de ce un copil nu poate fi luat in serios si de ce un adult nu-si poate exterioriza sentimentele care il fac un copil??
In ziua de azi copii se maturizeaza mult mai repede, iar parintii stiu cum erau ei cand erau copii tratati si nu vor sa se obisnuiasca cu ideea ca copii lor nu vor avea aceeasi copilarie, dar sunt obligati sa se adapteze noii generatii asa cum si noi probabil ne vom adapta generatiei urmatoare.
Cuvantul adult ii face pe unii sa se simta prost pentru ca ei cred ca notiunea acestui cuvant inseamna imbatranire, nestiind ca de fapt intelesul este de intelepciune, dar toti suntem oameni indiferent de varsta si de cele mai multe ori un adult doreste sa fie un copil din nou, iar un copil sa devina un adult si asta pentru ca un copil nu este luat in serios de adulti, iar adultii au prea multe griji si probleme.
Pe mine toti ma considera un adult si ma trateaza in acest fel, arat ca un adult in devenire, ma comport ca un adult, dar in sufletul meu sunt totusi un copil.Si copilul din noi nu moare indiferent de varsta, dar ceea ce nu inteleg eu este de ce un copil nu poate fi luat in serios si de ce un adult nu-si poate exterioriza sentimentele care il fac un copil??
In ziua de azi copii se maturizeaza mult mai repede, iar parintii stiu cum erau ei cand erau copii tratati si nu vor sa se obisnuiasca cu ideea ca copii lor nu vor avea aceeasi copilarie, dar sunt obligati sa se adapteze noii generatii asa cum si noi probabil ne vom adapta generatiei urmatoare.
GAND
Gandindu-ma in preajma miezului de noapte am uneori impresia ca timpul ma lasa sa impietresc o clipa in necunoscut,in bataia vantului,devenind propria mea enigma pe care renunt s-o mai dezleg,in vreme ce umbra mea asemeni gandului continua sa umble prin lume de una singura.
Stau la fereastra.Ce privesc? Nu stiu poate strada,poate viitorul,sau dimporiva,amintirile desi amintirile nu reinvie decat atunci cand viitorul ni se ingusteaza.Este ora cand aripile morilor de vant din copilarie au incremenit intre pamant si cer.
Este ora cand lucrurile care au fost candva frumoase se scalda in muzica neagra a umbrelor.Apoi intelegem ca durerea nu se invata din carti si despartirea nu este o materie de examen,ca o zi inconjurati de dragostea celor din jur valoreaza mai mult decat eternitatea.De aceea vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi.
Chiar daca de-a lungul timpului am trecut prin multe incercari,undeva in adancul meu am sperat ca am ramas inocenta,ascunzand acest lucru ca un mare secret.Reflectand la valurile vietii am inteles ca nu am avut NICIODATA nimic complet,dar am fost scutita si de saracia totala,totusi orgoliul meu intalnindu-se fara intermediari cu umilinta.Am visat....asa ca nu ma mai mir de faptul ca sunt atrasa de lucruri contrarii,intelegand de ce unii iubesc noptile,dar fara sa stiu de ce altii se tem de ivirea zorilor.
A privi inseamna un lucru,a vedea inseamna altul,a intelege inseamna un al treilea,a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus,dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras.
Acum totul s-a terminat.Am aruncat visele,am aruncat amintirile,am scos ultimul strigat de suferinta.Pentru ca din vise,amintiri si suferinte am murit. Iar acum cand am inviat,vreau sa traiesc pentru totdeauna.
Stau la fereastra.Ce privesc? Nu stiu poate strada,poate viitorul,sau dimporiva,amintirile desi amintirile nu reinvie decat atunci cand viitorul ni se ingusteaza.Este ora cand aripile morilor de vant din copilarie au incremenit intre pamant si cer.
Este ora cand lucrurile care au fost candva frumoase se scalda in muzica neagra a umbrelor.Apoi intelegem ca durerea nu se invata din carti si despartirea nu este o materie de examen,ca o zi inconjurati de dragostea celor din jur valoreaza mai mult decat eternitatea.De aceea vreau sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi.
Chiar daca de-a lungul timpului am trecut prin multe incercari,undeva in adancul meu am sperat ca am ramas inocenta,ascunzand acest lucru ca un mare secret.Reflectand la valurile vietii am inteles ca nu am avut NICIODATA nimic complet,dar am fost scutita si de saracia totala,totusi orgoliul meu intalnindu-se fara intermediari cu umilinta.Am visat....asa ca nu ma mai mir de faptul ca sunt atrasa de lucruri contrarii,intelegand de ce unii iubesc noptile,dar fara sa stiu de ce altii se tem de ivirea zorilor.
A privi inseamna un lucru,a vedea inseamna altul,a intelege inseamna un al treilea,a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus,dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras.
Acum totul s-a terminat.Am aruncat visele,am aruncat amintirile,am scos ultimul strigat de suferinta.Pentru ca din vise,amintiri si suferinte am murit. Iar acum cand am inviat,vreau sa traiesc pentru totdeauna.
MA ROG
Ma rog pentru copiii singuri
Ma rog pentru copiii goi
Ma rog pentru parintii nostri
Ma rog la Tine pentru noi
Sa ne dai DOAMNE bucurie
Necazul crud de-o parte sa-l lasam
Sa ne dai DOAMNE dupa ploaie
Si soare , ca sa mai uitam.
Sa ne dai DOAMNE si credinta
Ce multi din noi , nevoi-avem
Sa stim ce-nseamna si cainta
De drumul drept sa nu ne-ndepartam.
Ma rog la TINE,DOAMNE bun parinte sa ne ierti,
Pentru cuvinte, fapte
Aspru sa nu ne certi.
Sa mangai existenta fiilor tai iubiti,
Invata-ne parinte sa stim sa fim uniti!
Ma rog pentru copiii goi
Ma rog pentru parintii nostri
Ma rog la Tine pentru noi
Sa ne dai DOAMNE bucurie
Necazul crud de-o parte sa-l lasam
Sa ne dai DOAMNE dupa ploaie
Si soare , ca sa mai uitam.
Sa ne dai DOAMNE si credinta
Ce multi din noi , nevoi-avem
Sa stim ce-nseamna si cainta
De drumul drept sa nu ne-ndepartam.
Ma rog la TINE,DOAMNE bun parinte sa ne ierti,
Pentru cuvinte, fapte
Aspru sa nu ne certi.
Sa mangai existenta fiilor tai iubiti,
Invata-ne parinte sa stim sa fim uniti!
Poveste.....hi hi
...hi hi
A rasarit din inima mea azi o poveste.A iesit asa,curioasa,nelinistita si dornica de viata,de afirmare,a iesit azi din inima mea...
I-am zis spionand-o cu ochii amari,hei,poveste nelinistita,n-am timp de tine,de ivirea ta!Povestile sunt pentru copii,cum de iti arde,cum de ma tulburi,acum,aici,nu vezi ca am treaba,cu povestea ta?
Si povestea rade...hi hi..cum rad toti copiii,curios de sprintar... pentru alegerea mea...
Ce mai poveste,gandesc spionand-o...ce vrea de la mine ea azi,cand eu nu am timp nici macar de-un respiro,ca ma ia viata pe sus si ma poarta...ce i-a venit,ce i-o fi venit,sa ma imparta....intre mine si inima mea?
Si povestea rade...hi hi...iar eu.. spionand-o 'nteleg ca de fapt....de la o vreme...si cine stie de ce...eu nu mai sunt eu....care eu?curiosa si sprintara...hi hi...eu azi sunt ivirea, povestirea...azi eu sunt ea....
Iar ea e de fapt ecuatia si solutia mea.
A rasarit din inima mea azi o poveste.A iesit asa,curioasa,nelinistita si dornica de viata,de afirmare,a iesit azi din inima mea...
I-am zis spionand-o cu ochii amari,hei,poveste nelinistita,n-am timp de tine,de ivirea ta!Povestile sunt pentru copii,cum de iti arde,cum de ma tulburi,acum,aici,nu vezi ca am treaba,cu povestea ta?
Si povestea rade...hi hi..cum rad toti copiii,curios de sprintar... pentru alegerea mea...
Ce mai poveste,gandesc spionand-o...ce vrea de la mine ea azi,cand eu nu am timp nici macar de-un respiro,ca ma ia viata pe sus si ma poarta...ce i-a venit,ce i-o fi venit,sa ma imparta....intre mine si inima mea?
Si povestea rade...hi hi...iar eu.. spionand-o 'nteleg ca de fapt....de la o vreme...si cine stie de ce...eu nu mai sunt eu....care eu?curiosa si sprintara...hi hi...eu azi sunt ivirea, povestirea...azi eu sunt ea....
Iar ea e de fapt ecuatia si solutia mea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
