Povestire cu talc...

F.M.Dostoievski (1821-1881) ne spune povestea unui inger care nu avea pace in cer din cauza chinurilor prin care treceau locuitorii iadului.

De fiecare data cobora la ei si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna, pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea pacatelor. Dar acestia nu facusera nici o fapta buna.

Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit: "Eu am dat unui cersetor o coaja de ceapa. Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul. A fugit la arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa.
A adus-o femeii in iad, spunandu-i: "Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut.

Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii. Cand au vazut ceilalti din iad lucrul acesta, s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei. Altii se tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie. O multime de oameni atarnau de poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc. Toti zburau spre cer.

Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va cadea. Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le: "Voi ramaneti acolo in iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine".
In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad.

Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei.